Spre țările calde
Andrei, Adina si Alex au luat-o înainte si pe drum s-au separat pentru ca Alex a vrut sa o ia pe coasta pana la Trondheim. Aseara, Alex m-a sunat sa-mi zica ca tocmai a trântit motorul și nu crede ca mai poate continua. Avariile nu sunt foarte mari, motorul merge dar nu se mai simte în siguranță, asa ca o va lua pe ruta cea mai scurta spre țară.
Deci iată-mă la 7.30 dimineața trezit și gata de plecare pentru a-i prinde din urma pe Andrei si Adina. Ploua în continuare… Nu s-a oprit toată noaptea și nu se vede niciun semn ca s-ar putea opri. Asa ca ma echipez cu salopeta de ploaie ai plec.
La 10.30 am feribot din capatul insulelor Lofoten, de la Moskenes pana in orasul Bodo. Langa, Moskenes exista un satuc cu cel mai scurt nume posibil…se numeste „A”, cu un cerculet mic deasupra si se citeste „O”. Aici se termina drumul ce strabate toate insulele. Nu am timp sa mai ajung pana aici pentru ca la 9.30 cand ajung in Moskenea, deja e super coda la vapor. Noroc ca motocicletele au locuri speciale pe feribot, asa ca ne bagam toti in fata. Sunt vreo 10 motociclisti din toata Europa. Printre ei remarc un cuplu de englezi pe la patruzeci si ceva de ani care calatoresc fiecare pe motorul lui, cate un Triumph Tiger de fiecare, normal, dar pasagerul de pe motorul barbatului e fiul lor de vreo 16 ani. Odata intrati in cala vaporului, ni se pun la diapozitie niste sufe pentru legat motoarele doar ca trebuie sa ne descurcam sa le legam singuri. Eu pic fix intre motoarele familiei de englezi si impreuna cu un sudez de langa noi, reusim sa ne prindem cum functioneaza sistemul de intins sufa. Din vorba in vorba, aflu ca cei doi englezi au fost de 2 ori pana acum la Nordkapp si acum e a 3-a oara pentru ca au vrut sa-l duca si pe fiul lor… Ce familie misto.. Probabil ca in curand o sa-ia si aluia mic motor si o sa plece impreuna toti 3 sa cutreiere lumea.
Calatoria pana la Bodo dureaza aproximativ 3 ore si jumatate asa ca dupa ce iesim din port imi caut un scaun si incerc sa mai dorm putin. Lofoten se pierde usor usor in ceata si in norii de ploaie si in curand nu se mai vede nimic. A fost superb. Sper sa ma mai intorc…
Pe masura ce ne apripiem de Bodo, la orizont, norii de furtuna incep sa se mai sparga si in unele locuri se ved petice de cer senin. In departare se vad si locuri insorite dar aici unde sunt eu, soarele nu a ajuns inca.
E deja 2.30 si as vrea sa fac minim 300km pentru a mai recupera putin. O iau spre……. apoi ma reintalnesc cu drumul E6 care vine de la Alta, Narvik si apoi merge spre Trondheim. Drumul pana la Fauske si dupa e superb ca orice drum din Norvegia, merge printre munti, si de cele mai multe ori pe malul unui fiord sau a unui lac. Din pacate zonele cu limite de viteza sunt foarte dese si aici nu prea iti vine sa depasesesti deloc limita… De exemplu daca amenda daca depasesti cu 1-5 km/h viteza legala, este de 70 Euro, apoi in functie de gravitate ai emenzi de 400, 800 Euro sau chiar puscarie direct fara nicio judecata… Deci mai bine e sa mergi legal.
La cercul polar, normal ca exista un mega magazin de suveniruri si un restaurant pentru ca e usor sa iei banii turistilor mandrii ca au reusit sa treaca de o linie imaginara: paralela de 66 grade si 33 minute. Desi acum traversez cercul polar spre sud, totul in jurul meu imi da senzatia ca ma indrept de fapt spre nord: e vant, e ceata, ploua in rafale… e vremea perfecta de mers cu motorul… Cum zicea cineva: „de ce nu iei mama masina?”… chiar asa! de ce? 🙂
