Țările baltice
Aseară ne-am culcat târziu, undeva pe la 2-3, pentru ca am mai stat la „discuții” pana târziu în noapte. Ne-am hotărât sa nu încercam sa ne trezim foarte devreme pentru ca nu are rost sa plecam obosiți pe drum mai ales ca ziua va fi din ce în ce mai lunga si teoretic avem timp suficient sa ajungem pe lumina. In consecință ne-am trezit pe la 8-9, apoi eu cu Alex ne-am curățat și uns lanțurile și am reușit sa plecam pe la 11.
Din Kaunas am iesit relativ repede pe autostrada A1 si dupa vreo 20 de kilometri am iesit pe drumul A8 cate Riga. Eu sunt cu rezervorul spre gol si aici mi se par ceva cam rare benzinariile asa ca la prima pe care o vad, fac semne disperate sa ne oprim. Andrei nu m-am vazut dar a oprit oricum. Nu gasim hot dog dar in schimb au kebab, asa ca ne luam micul dejun aici.

Pe la 12 o luam din nou din loc si dupa vreo 80 de kilometri, intr-o benzinarie langa Panevėžys, ce sa vezi… ne reintalnim cu prietenii nostri din Iasi. E ceva dubios pare ca ori noi ii urmarim pe ei ori ei ne urmaresc. Nici nu ma simt plecat din tara avand in vedere ca peste tot dam de romani: pe drum am mai vazut un cuplu de romani din Cluj cu un motor care probabil ca se duc si ei tot la Nordkapp… Baietii din Iasi vor sa bifeze toate capitalele de pe traseu asa ca astazi ii vom lasa in urma pentru ca ei vor sa ramana peste noapte la Riga. Ne spun ca vor recupera in Finlanda si vom ajunge cu totii pe 11 iulie la Nordkapp. Eu sincer cred ca au calculat ceva gresit…dar vom vedea…

Andrei e stresat de jocul pe care il are la cric și se hotărăște sa se oprească la un service BMW in Riga sa-l verifice. Eu cu Alex am vrea sa vedem centrul vechi din Riga asa ca ne decidem sa ne despartim si sa ne reunim într-o benzinărie la vreo 70km dupa Riga. De la benzinarie mergem intins pana la Riga fara nicio oprire.
Intre Lituania si Letonia nu exista aproape nicio diferență, totul arata identic: drumurile sunt la fel de bune, peisajul e idenitic, daca nu eram atent nici nu observam ca am trecut in alta tara. Oricum de cand am intrat in Polonia, drumurile sunt la fel: șosele drepte ca-n palma, multe păduri, zici ca avem un deja vu da 2 zile incoace. Nu zic ca nu e frumos, mie imi plac la nebunie padurile de pini sau cele de foioase, dar le vezi odata, de doua ori, de 100 de ori, mergi, mergi… si nu se schimba nimic! e ca in Ziua Cartitei!
La ora 3 parcam in centrul vechi din Riga. Ne luam lucrurile de valoare după noi și plecam sa dam o tura. Orasul e mic, asa ca după aproximativ o juma’ de ora ne declaram mulțumiți de ce am văzut și ne așezăm la o terasa sa așteptăm un semn de la Andrei si Adina când or termina cu verificarea din service. Ne e cald si am vrea un loc la umbra dar nu sunt locuri libere asa ca ne asezam la soare. Chiar când ne plângeam ca e cald și soare, deodată sa întunecă și începe vântul… la orizont e un nor negru de furtuna chiar in direcția in care va trebui sa plecam.





Pare trista situația. Nu am niciun chef sa-mi iau echipamentul de ploaie pe mine, deci ar fi mai bine sa o luam din loc, poate reusim sa depasim norul.
Suntem la limita, vântul bate extrem de tare, iar cerul e împărțit in doua: pe partea stângă avem nori negri de furtuna iar pe partea dreapta e aproape senin. Dumul merge nehotarat, cand spre furtuna, când spre zona cu cer senin. Ii dam bătaie si după ce ne stropesc cateva picaturi de ploaie, reusim sa lăsăm in urma norul si ieșim la lumina. Asta se numește noroc! :).
Pe la 6 ajungem la locul de întâlnire și ii găsim pe Andrei si Adina relaxându-se pe iarba lângă benzinărie.

Andrei tocmai a reușit sa scape dintr-o situație destul de delicata: a reușit sa ia un radar în afara localității cu mult peste viteza legala, iar sanctiunea e amenda intre 400 si 600 Euro, confiscarea motorului si suspendarea permisului timp de 6 luni. Cum a reușit? O masina fara insemne, cu radar, l-a detectat, au venit dupa el cu girofarurile aprinse si dupa ce i-au povestit ce il asteapta, Andrei le-a propus o afacere. Probabil ca asta sperau si ei, astfel incat sa fie bine pentru toata lumea. Politistii l-au invitat in masina de politie si dupa ce i-au cerut telefonul ca sa se asigure ca nu-i poate filma, i-au spus sa scape pe jos, pe podeaua mașinii, toti banii care-i considera el ca ii are in plus in portofel. Dupa un calcul aritmetic simplu, respectiv cat costa aducerea motorului pe rampa in tara, cat costa sa se întoarcă în Letonia undeva în preajma Cracinului ca sa-si recupereze carnetul, s-a decis ca o spaga cu doua zerouri e la super-oferta, asa ca lucrurile s-au rezolva repede cu 2 hârtii scăpate din portofel.

Dupa acest eveniment mergem mai precaut, mai ales ca in Estonia amenzile sunt de 10 ori mai mari.
Mai avem de mers vreo 200 de kilometri si peisajul ramane aproape identic. Singura diferenta e ca aici sunt mult mai multe paduri si radarele fixe sunt cam la fiecare 10 kilometri. Cu toata precautia mea se pare ca voi primi o felicitare prin posta de la polita din Estonia, insotita de o poza de profil pe motor cu mine depasind de putin viteza limita.
Asta e… dacă nu ne-au oprit, probabil ca vom rămâne doar cu o datorie către statul estonian pe care sper sa nu o plătesc niciodată.

Mai avem puțin pana a Tallin, e deja ora 9 seara si sunt din ce in ce mai multe semne ca ne apropiem de cercul polar: soarele e inca pe cer la ora asta, dar afara e destul de racoare, sunt 16 grade si simt ca încep sa-mi înghețe mâinile.. în Finlanda, e clar, voi trece la haine mai groase.
La 9:40 ajungem în sfârșit la cazare. Suntem la jumătatea drumului pana la Nordkapp iar maine vom avea o zi de pauza: doar vom trece Marea Baltica pana la Helsinki. De maine se termina și cu luxul și vom începe sa dormim la cort. Urmează Scandinavia!
