După cercul polar
Aseară, a fost mai mult seară pentru ca nu s-a făcut deloc întuneric. Am stat la foc de tabără până pe la unu și ceva dar era puțin cam ciudat să stai la foc pe lumină… După o masă bună cu slănină și fripturi, ne-am băgat la culcare la puțin timp după apus, să nu cumva sa ne prindă răsăritul treji, mai ales ca soarele răsărea la ora 3.
Pe la 9 a.m. ne-am trezit, am strâns totul rapid și ne-am decis sa ne oprim la prima benzinărie pentru cafea. Peste lac, în direcția în care ne îndreptăm se vad nori grei de ploaie asa ca ne decidem ca ar fi mai safe sa ne luam echipamentul de ploaie pe noi. Fix când ne-am urcat pe motor a început sa ploua. Măcar am apucat sa strângem corturile pe uscat…
Următorii câțiva zeci de kilometrii ii mergem prin ploaie pana dam de o benzinărie unde oprim sa alimentam si sa mancam. Ce ne frapeaza in continuare, e ca desi afara sunt doar vreo 13-14 grade, majoritatea oamenilor de aici umbla în pantaloni scurți, șlapi si mănâncă înghețată… Chiar am auzit o poveste amuzanta cu o doamna din Laponia care in perioada asta doarme in pivinita pentru ca la parter, in casa, e prea cald.
Benzinăria in care ne-am oprit, e la câțiva kilometri de Oulu. Aici intram in vorba cu un cuplu de finlandezi care au remarcat ca venim de departe si ne intreaba incotro mergem. De la ei aflam ca la câțiva kilometri mai încolo, e un magazin mare cu echipament moto. Alex e deja ud la picioare de la mersul prin ploaie iar Adina sufera din cauza frigului. Hotaram sa ne oprim la magazin pentru ca e in drum.
Aici gasim de toate: pe lângă o grămadă de modele de motoare, au toata gama de accesorii si echipamente: genti de motor, manusi, geci, incaltari, tot ce-ti trece prin cap. Adina isi gaseste o mesada cu încălzire electrica iar Alex își ia niște cizme impermeabile. Baietii, pe langa magazin, au si un service si in cateva minute monteaza o priza pe motorul lui Andrei pentru a cupla mesada electrica.
Toate opririle astea ne-au cam intarziat, este deja ora 13 si noi nu am facut decat vreo 80 km. Imediat dupa Oulu, gps-ul ne joaca o festa si ne ia putin pe alt drum. Gasim rapid o ruta alternativa, si chiar e mai bine asa, pentru ca drumurile secundare sunt mai pitoresti. Din pacate vremea nu prea tine cu noi… de cand ma plecat din Tallinn nu prea am mai vazut soarele. Tot timpul cerul e acoperit cu nori gri de ploaie dispusi in fasii, ceea ce e frustrant pentru ca mereu ai impresia ca una din acele fasii de nori de la orizont e cer senin sau un nor alb de vreme frumoasa… si de fiecare data nu e asa..
La vreo 30 de kilometri de Kemi, o luam pe o scurtatura. E un drum care ar trebui sa ne scoata dupa orasul Kemi in drumul E75. Pana acum am mers pe drumuri principale si in Finlanda la 80% din zonele cu restrictii de viteza, au montate radare fixe. Si functioneaza! Mergand pe ideea aia ca daca nu depasesti cu mai mult de 10km/h viteza legala, nu se intampla nimic, am trecut pe langa un radar cu 68 in zona de 60km/h si chiar in dreptul stalpului cu radar… zdrang! un blitz direct in ochi! noroc ca nu am numere la motor, pe fata, si nu cred ca au cum sa ma recunoască :). Același lucru il patesc si Alex si Andrei. De acum incolo suntem mult mai atenti si incercam sa nu depasim cu mai mult de 2-3 km/h viteza legala iar eu am capatat un reflex si la fiecare radar ma uit la camera și ma strâmb in toate felurile. Ideea e ca pe acest drum secundar nu mai sunt radare, traficul e aproape inexistent asa ca reusim sa mergem mai repede.
Dupa vreo 25 km de drum ok, ne oprim pe un pod sa facem poze si chiar ne intrebam de ce nu o ia nimeni pe acel drum inainte, pe unde ar trebui sa o luam si noi. Doar e un traseu pe unde ne-a băgat Google! Imediat după ce intram pe acel drum, se termina asfaltul… doar ca in Finlanda drumurile de pamant sunt mult mai bune decat multe drumuri de la noi, ca sa nu mai vorbesc de cele din Ucraina. Daca mi-ar fi zis cineva ca o sa merg cu Hornetul cu 100km/h pe macadam, as fi zis ca e nebun! dar iată ca se poate. Segmentul asta tine vreo 20km si reușim după vreo 15 minute sa ieșim in drumul principal si implicit la asfalt.
Urmatorea oprire e le Rovaniemi, la satul lui Mos Craciun care este asezat pe cercul polar. Ma rog… inteleg ca cercul polar nu are o pozitie fixa din cauza modificarii inclinatiei pamantului, dar daca vrei sa-ti faci o poza sa arati ca ai trecut de cercul polar, aici e locul potrivit. Satul lui Mos Craciun e de fapt un sat de vacanta care in aceasta perioada e inchis pentru ca se renoveaza, sau pentru ca Mos Craciun lucreaza de fapt sa faca jucarii si nu are timp de turisti. Practic aici gasim un magazin de suveniruri, destul de kitsch-oase in mare parte, si cam atat… E cam dezamagitor, asa ca plecam mai departe.
De vreo 3-4 zile încoace drumul e destul de plictisitor, totul e foarte plat, sunt linii drepte de 2-3 kilometri si din când in când niște curbe foarte largi. Si pe lângă asta, mai e si înnorat. La fel ca si ieri pe la ora 7, în sfârșit apare putin si soarele… Noi suntem deja obosiți si demoralizați de ultimele zile cu ploaie, frig si nori asa ca ne bucuram ca niste copii de apariția neașteptată a câtorva raze de soare. Andrei ridica mana in aer in semn de victorie iar eu fac slalom pe drum pentru a marca momentul.
Pe la ora 9 dam peste un camping foarte simpatic pe malul unui rau. E destul de ok asa ca ne decidem sa înnoptăm aici sau ma rog… e lumina… mai corect zis: sa dormim aici. In seara asta soarele va apune la 1.06 si va rasari la 1.36 deci avem super oferta: 2 la pret de 1: apus si rasarit aproape in acelasi timp.
Ne parcam motoarele si aprindem un foc. Locul e superb doar ca ne lovim de o problema la care nu ne-am fi gandit: este plin de tantari! M-a avertizat o prietena cu in nord cam asa e, dar nu am crezut-o. E mai rau, mult mai rau decat la noi in Delta. Acolo macar sunt activi doar pe crepuscul, adica dimineata si seara. Aici e crepuscul tot timpul! suntem mancati!
