Review Yamaha Super Tenere

Un foarte bun tourer cu valențe de offroad

Yamaha Super Tenere a fost lansat în 2010 și la acea vreme era singurul concurent la clasa motocicletelor mari adventure pentru BMWR1200GS. Între timp toí marii producători de motociclete au lansat cate un model care se înscrie în această clasă, mai puțin cei de la Honda care încă au rămas la 1000cc. Din 2010 până acum, cei de la Yamaha au mai făcut mici ajustări la puterea și cuplul motorului iar în 2014 au introdus și varianta cu suspensie reglabilă electronic. În rest motocicleta a rămas aceiași din 2010. Modelul testat de noi este cel din 2019, denumit și XT1200ZE, și este disponibil în două variante de culori: Ice Fluo sau Tech Black. Diferența între cele 2 este culoarea rezervorului și culoarea jantelor.

Yamaha Super Tenere are un design destul de “cuminte”, având un aspect asemănător cu un naked dar ceva mai mare si masiv. Calitatea finisajelor este foarte bună, acest model fiind produs în Japonia.

Motocicleta are cam toate dotările pe care le găsim pe modelele concurente. O parte sunt standard, o parte se pot adăuga ca opțiune suplimentară: controlul tracțiunii cu 3 grade de intensitate, fiecare treaptă având încă 4 subdiviziuni, suspensii ajustabile electronic și ca tărie și ca înălțime, sistem de frânare dual (la apăsarea manetei de frână de pe ghidon, motocicleta frânează si cu fața și cu spatele) cruise control, termometru, indicator de treaptă de viteză, mânere încălzite, cric central, roți cu spițe, etc.

Din punct de vedere al ergonomiei, Tenere oferă o poziție de mers foarte comodă, șaua pilotului fiind ceva mai lungă, poți să te poziționezi mai în față sau mai în spate, fapt ce poate deveni util în călătoriile mai lungi atunci când vrei să mai schimbi poziția. Șaua este reglabilă pe înălțime, având 2 poziții în care se poate monta: la 84 cm sau la 87 cm de sol astfel ca în poziția joasă, la cei 1,76cm ai mei pot să pun toată talpa piciorului fără probleme pe pământ.

Scărițele sunt prevăzute cu un sistem care face ca atunci când te ridici în picioare, partea din mijloc de cauciuc se apasă către interiorul scăriței astfel încât talpa cizmei să rămână în contact cu partea metalică a scăriței asigurând astfel o aderență mai bună.

Am avut acest model la test 2 zile, timp în care am parcurs aproximativ 500 km din care aproximativ 40 km pe drumuri neasfaltate. Am mers prin București și am făcut o ieșire la munte până pe valea Ialomiței la Lacul Bolboci astfel încât să o putem testa pe toate tipurile de drum: autostradă, drum de munte, serpentine și offroad.

Prima impresie cand te urci pe Tenere este ca motocicleta e mai ușoară decât te așteptai. Pare că ești pe un naked de 200 Kg doar că stai ceva mai sus în șa. Primii kilometri am avut ceva probleme să mă obișnuiesc cu ambreiajul pentru că zona în care poți să te joci cu el este foarte scurtă, adică trebuie sa fii foarte finuț cu maneta iar dacă nu ești atent o să-ți “moară” motorul.

În oraș mi s-a părut destul de manevrabilă pentru o motocicleta de 260 Kg, și nici nu este foarte lată, astfel încât după ce te vei obișnui puțin cu ea, te vei strecura prin trafic destul de ușor. Eu zic că se poate folosi pentru drumurile zilnice până la muncă, fără probleme. Un alt avantaj în oraș, este poziția mai înaltă în șa pentru că poți vedea mai bine peste mașinile din față și vei fi mai vizibil în trafic.

Pe autostradă și la drum lung se comportă excelent. Este o motocicletă foarte comodă pe care poți face fără probleme peste 100Km fără să simți nevoia să oprești. Motorul trage bine la orice turație și este destul de blând, nu te smucește deloc. Protecția la vânt este este suficientă dacă nu aveți peste 190cm înălțime. Aici aș vrea sa notez un mic inconvenient: parbrizul este reglabil pe înălțime și are vreo 3 sau 4 poziții în care se poate fixa. Problema este sistemul de ajustare a înălțimii care trebuie acționat cu 2 mâini și merge destul de greoi.

Pe drumurile virajate Super Tenere se descurcă bine, te poți înclina ușor pe curbe, iar motorul care trage lin și fără vibrații va face parcurgere curbelor foarte plăcută.

Modelul testat nu era echipat pentru ieșiri offroad, adică anvelopele erau de stradă și nu avem crashbar așa că nu ne-am aventurat prea mult. Totuși pe cei 40-50km făcuți de noi ne-am făcut o părere. Ideea e că dacă intenționați să mergeti pe drumuri accidentate, pe lângă anvelope și crashbar, părerea mea e că va trebui să mai investiți în niște înălțătoare de ghidon sau în niște scărițe mai late și mai mari. Mie mi s-a părut destul de inconfortabilă și nefirească poziția de mers ridicat în scărițe. Un alt inconvenient este faptul că sistemul ABS nu poate fi dezactivat nici pe față și nici pe roata spate. În rest, Super Tenere se descurcă bine pe drumurile denivelate, garda mare la sol și suspensile reglabile care au cursa destul lungă te vor ajuta să treci prin zone destul de accidentate.

După cele 2 zile de test, pot să spun ca Yamaha Super Tenrere este o motocicletă robustă care inspiră respect. Calitatea bună a materialelor și a finisajelor îți dau încredere că ai în față o motocicleta fiabilă, posibil cea mai fiabilă din clasa adventure touring. Cu toate acestea, sunt și câteva lucruri care ne-au surprins neplăcut mai ales că motocicleta are aproape 10 ani de cand a fost lansată și aceste mici detalii ar fi putut fi rezolvate. Și aici mă refer la indicatorul de treaptă de viteză care îți arată în ce viteză ești doar atunci când ambreiajul este complet decuplat. Așa că fix atunci când ai vrea să vezi în ce treaptă ești și vrei să schimbi viteza, deci ambreiajul este tras, nu vei putea să vezi nimic. Un alt amănunt care m-a deranjat este termometrul care probabil nu este amplasat în cea mai bună poziție astfel încât temperatura indicată pe bord este tot timpul mai mare decât cea reală.

Una peste alta Super Tenere este o motocicletă care se comportă bine în orice situație fără să-ți dea emoții și fără surprize neplăcute dar nici nu pot să zic că îți oferă vreo surpriză plăcută, adică nu acea motocicletă care să te facă să zici “wow” la vreun capitol.

La ce cred ca excelează această motocicletă este capitolul touring. Este foarte comodă, are o autonomie de aproape 400 Km cu un plin, are transmisia pe cardan deci operațiunile de întreținere la drum lung sunt minime spre deloc. Și atunci când știi că în cazul unei porțiuni fără asfalt, nu vei avea nicio problemă, atunci scapi de orice stres și călătoria devine o plăcere.