OFF15 Pe malul Argeșului

Suntem în 22 decembrie 2019, se împlinesc 30 de ani de la revoluția din 89’ și e prima zi după solstițiul de iarnă ceea ce înseamnă că a început iarna astronomică. Pentru motocicliști și optimiști de azi începe să crească ziua, și nopțile vor fi din ce în ce mai scurte. Dar cel mai important pentru noi este faptul că azi s-au anunțat 15 grade cu plus și cer senin. 

Deci este o zi perfectă pentru o tură cu motorul. Ne-am propus să explorăm malurile râului Argeș de la 1 Decembrie până la Budești, adică până unde se varsă Dâmbovița în Argeș. Această porțiune face parte din faimosul Canalul Dunăre – București, lucrare începută pe vremea lui Ceaușescu în 1986, și oprită în 1989. De atunci nu s-a mai făcut absolut nimic. Doar s-a mai furat ce s-a putut. De-a lungul traseului propus veți vedea tot felul de ruine ale lucrărilor începute: poduri, maluri înălțate și betonate, ecluze și tot felul de alte amenajări rămase în paragină.

Vă voi descrie condițiile de drum întâlnite de noi pentru că este genul de drum pe care probabil că îl veți parcurge toamna târziu sau la începutul primăverii când nu sunt condiții prielnice la munte. Noi am prins o zi destul de calduroasa, dar peste noapte s-a strans foarte multă umezeală. Prin urmare drumul era umed și pe alocuri zone cu noroi și cateva bălți mai serioase.

Intrarea pe segmentul de drum offroad propus se face în localitatea 1 Decembrie chiar înainte de podul peste Argeș. Vom începe de pe malul stâng pentru că în zona asta malul a fost sistematizat și drumul merge pe coronamentul unui dig. Aici drumul este destul de bun,  sunt doar câteva denivelări, ceva pietriș așa că este practicabil și pe vreme mai umedă. 

Imediat după ce se termină satul Copăceni, în apropiere de Ecluza Copăceni, am dat peste o porțiune de drum plină de noroi. Nu e o problemă pentru că mai există un drum către stânga care ocolește zona cu probleme și iese la un drum asfaltat. Asfaltul nu ține prea mult și vom reveni la drum de pământ. De aici urmează o zonă împădurită așa că dacă a plouat de curând, sunt șanse mari să dați peste noroi și băltoace mari. Nu ar trebui să fie foarte dificil de trecut pentru că totuși pe drum există suficientă piatră cât să aveți o aderență decentă. 

Odată ieșiți din pădurice, drumul devine din ce în ce mai bun și mai lat. Pe porțiunea asta se poate merge lejer cu 70Km/h. Drumul este aproape perfect, nu există nicio groapă. În curând veți ajunge la podul de cale ferată de lângă Grădiștea, care ar fi trebuit să lege Bucureștiul de Giurgiu. Acest pod nu a fost niciodată finalizat așa că dacă vă vine să credeți, nici până în prezent nu există cale ferată directă între București și Giurgiu. Și ca lucrurile să fie și mai triste, pe acest traseu s-a construit prima cale ferată pentru pasageri din România între anii 1865 și 1869.

După ce trecem de podul neterminat de la Grădiștea, în câțiva kilometri vom ajunge la un pod improvizat peste Argeș. Suntem în dreptul satului Gostinari. Acest pod a fost construit din tuburi de beton peste care s-a turnat pământ și pietriș. Probabil că a fost făcut pentru Șantierul Canalului Dunăre – București dar nu a fost finalizat niciodată. Iată că după 35 de ani podul este încă folosit. Aici vom trece pe malul drept pentru că pe cel stâng drumul este asfaltat și nu e foarte fun. În schimb, drumul de pe malul drept devine din ce în ce mai spectaculos. Asta pentru că pe partea dreaptă malul are pe alocuri aspect de faleză cu o înălțime de aproximativ 20 m. 

La vreo 4 km de la podul de lângă Gostinari drumul de pe malul Argeșului dispare. Vom face dreapta pe un drum care ne scoate în DN5A și după 4 Km vom coborî din nou pe malul râului la drumul de pământ.

Vom urma cursul râului pentru încă aproximativ 7 km. Drumul are cam același aspect pe această porțiune, se merge pe un dig relativ drept și fără prea multe denivelări. La Hotarele putem vedea un pod proiectat de faimosul inginer Anghel Saligny. Drumul continuă cu același aspect ca și până acum încă vreo 10 Km. În apropiere de Budești este punctul de vărsare al Dâmboviței în Argeș. Aici vom încheia acest segment. Puteți face un ultim popas pe digul înalt de lângă podul de peste Argeș. De aici se poate admira ultima ruină de pe traseu: ecluza Budești.

Acest segment de drum poate fi parcurs fără probleme pe vreme uscată. Dacă a plouat de curând sau a fost acoperit de zăpadă și s-a topit, atunci mai mult ca sigur veți da peste porțiuni cu noroi  care pot fi impracticabile. Ca peisaj, drumul este plăcut dar din păcate civilizația oamenilor lasă de dorit. Lângă toate satele, pe marginea drumului e plin de gunoaie deși sunt convins că toți au serviciu de salubritate în sat.

Dacă mai aveți timp, puteți continua pe malul Argeșului până la vărsarea în Dunăre adică până la Oltenița. Mai sunt vreo 25 km.