Vara trecută am veneam dinspre Vălenii de Munte și vroiam să ajungem pe Valea Doftanei. Pe Google Maps apare un drum secundar așa că am zis să încercăm. Din câte verificasem pe Street View, părea că e neasfaltat așa că ne-am zis că va fi fun.
Drumul până la Bertea este asfaltat. Apoi la ieșirea din sat începe un drum din macadam. Prima parte pare că este pregătită pentru asfaltare pentru că drumul este destul de lat și nivelat. Apoi pe măsură ce ne apropiem de Lutu Roșu drumul devine din ce în ce mai prost. La Lutu Roșu încep să apară și diferențe de nivel. Sunt porțiuni de urcuș mai abrupt apoi o porțiune relativ orizontală, apoi o coborâre și tot așa. Drumul devine din ce în ce mai puțin pietruit așa că apar poțiuni cu șleauri, denivelări mari și noroi.
Pe măsură ce ne depărtăm de de Lutu Roșu drumul se afundă într-o pădure de foioase așa că apa de la ploaie se va usca destul de greu așa că șansele să dați peste porțiuni cu noroi sunt destul de mari. Problema cu acest noroi este că este foarte lipicios, foarte lutos, așa cum ne-o spune și denumirea localității din apropiere.
După câțiva kilometri prin pădure drumul pe care înaintam a început să se îndepîrteze de la drumul marcat pe GPS și în final am ajuns la un loc unde drumul era complet surpat așa că ne-am blocat. Este posibil să fi ratat o intersecție dar nu am reușit să găsim drumul care să ne scoată în Teșila. Și asta mai ales că am reușit să ne împotmolim în noroi și am muncit vreo oră să ieșim de acolo. După aceea nu am mai avut chef să mai căutăm drumul așa că ne-am întors la asfalt.
Data viitoare vom încerca dinspre Teșila, poate reușim. Puteți vedea pe hartă până unde am ajuns și în filmuleț cum ne-am blocat în noroi.