După 10.346km...
E ultima zi. Mai am 550km pana acasă. Am pierdut șirul zilelor și a celor văzute și întâmplate. Mi se pare ca am plecat de o veșnicie de acasă și dacă m-ar întreba cineva ce am făcut acum o săptămână sau acum câteva zile, as avea probleme sa-mi amintesc. Asta e partea frumoasa a unei calatorii de genul asta: vezi atatea locuri si faci atatea lucruri incat ti se da un fel de reset la creier.
M-am trezit la aceiași ora la care ma trezesc cand ma duc la munca pentru ca maine chiar ma duc la munca. Am mancat repede ceva si la 8.40 am fugit. Dupa ploaia de aseara, totul este foarte ud iar in Apuseni e ceata. Soarele se simte deasupra ceții pentru ca din cand in cand isi mai face simtita prezenta. Soseaua prin Apuseni e libera si peisajul e foarte frumos. Dar azi nu imi este gandul decat la casa asa ca merg oarecum automat, ca un robot, ma las la fiecare curba fara a simti vreo placere deosebita.



O tin pe drumul national 75 catre Tuda iar la Buru virez la dreapta catre Rimetea. Vroiam de mult sa vad satul care a ajuns celebru pentru felul in care au reusit sa pastreze casele de patrimoniul si pentru faptul ca toate casele traditionale din centru sunt vospite in alb si toate astea intr-un peisaj montan mirific. Locul e exact cum mi-l imaginam: un sat linistit specific Ardealului, cu cativa oameni pe ulite si ceva mai multi oameni adunati in centrul satului in jurul fantanii unde preotul isi curata masina de cosit iarba iar o femeie spala rufe in bazinul de langa fantana. Zici ca e totul regizat pentru turisti.
Imediat dupa satul Rimetea, urmează cheile Vălișoarei, un loc destul de putin cunoscut dar foarte pitoresc.



Gata! 10 346 Kilometri! A fost cea mai tare exeperienta pe care am avut-o pana acum! am vazut unele dintre cele mai frumoase locuri din cate am vazut pana acum si din cate cred ca exista. Daca m-ar fi intrebat cineva acum un an daca voi face asta as fi zis ca e nebun, ca in nciun caz nu am cum… Dar iata ca daca iti propui ceva, si daca chiar iti doresti un lucru, acel lucru sigur se va intampla.
In cifre excursia asta s-ar rezuma cam asa:
– 10 346 kilometri
– 24 de zile pe drum
– 13 tari: Romania, Ucraina, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Finlanda, Norvegia, Danemarca, Germania, Cehia, Slovacia, Ungaria
– 45 de opriri pentru alimentare cu benzina si aproximativ 500l de benzina
– aproximativ 140 tuneluri si cam 180km prin tunel. Cel mai lung tunel: 11km
– cel mai inalt punct, in Romania, pe Transrarau: 1450m
– taxe de drum: ~6 euro pe Atlantic Road
– 10 feriboturi
– amenzi de cirucualtie: 0
Pe lângă toate cifrele care nu spun mare lucru sau spun o grămadă, toata experienta a fost incredibila, Am avut 3 saptamani de plimabare, 4-5 zile numai cu ploaie, o saptamana in care nu s-a facut noapte, in care nu am stiut ce e ala intuneric, in care la ora 2 noaptea imi batea soarele in ochi, am tremurat de frig in mijlocul verii, am avut si un mic accident chiar la 100km de destinatia turei: Nordkapp; dar cel mai important e ca toti am ajuns cu bine acasa si cu mintea resetată.
Mai stau câteva zile sa-mi revin si apoi voi cauta următoarea destinație! asta e doar începutul….
