Nordkapp! 71º 10' 21"
După ce aseară am dat cu oiștea-n gard, am cam stat cu griji toată noaptea asa ca nu prea am reușit sa dorm. Pe la 8.00 m-am trezit apoi am mai încercat sa mai dorm putin în living pe canapea dar tot nu am reușit. Le lăsasem numărul de telefon celor care mi-au luat motorul si eram cu ochii in telefon sa vad dacă suna. Pe principiul „no news is good news” am zis ca probabil au reușit sa îndrepte janta, altfel probabil ar fi sunat sa mă întrebe dacă comanda una noua… sau poate nici nu s-au apucat de ea… Nu prea am stare.. Azi in sfarsit e o zi cu soare, si aici cand e soare, peisajul e superb. E incredibil cum se schimba lucrurile cu putin soare. Repvag, locul unde ne-am cazat, e un sat de pescari, sunt cam 20 de case daca numeri si cotetele de caini si pare un loc incremenit in timp si spatiu. Toate casele sunt din lemn și pare ca au doar cateva culori din care pot alege cand le construiesc: galben, rosu inchis, verde, gri si alb. Nu misca nimic pe aici cu exceptia unui ren care alearga singur pe drum…
Pe la 12.30 plec cu Alex pe motor spre Honningsvåg unde ar trebui sa-mi gasesc motorul într-o stare sau alta. Sunt vreo 55 de kilometri de mers ca pasager. E ca dracu.. urasc sa fiu pasager! nu am înțeles niciodată femeile care sunt înnebunite sa meargă cu cineva pe motor. Si eu măcar merg pe un motor comod, dacă era vitezană cred ca era chiar penibil.. 🙂 Imi pare rău ca nu sunt pe motorul meu pentru ca șoseaua e extrem de spectaculoasă: se merge pe malul mării, sau chiar pe sub mare. Nordkapp este de fapt pe o insula care e conectata de continent cu un tunel finalizat prin 1999. Tunelul trece pe sub mare si drept urmare, jumătate din cei 7 km ai sai cobori abrupt iar restul ii urici la loc.
Pe la 1.15 suntem la benzinăria Shell din Honningsvåg unde ar trebui sa-mi gasesc motorul. Aici aflu ca mototul e gata! Dar nu stiu sa-mi zica ce i-au facut. Service-ul de motoare e tot in acest orasel dar in alta parte. Plătesc factura pentru transport și vad ca băiatul care a venit aseară cu platforma sa-mi ia motorul e si el aici. Imi zice ca el in timpul zilei e sofer de autobuz si ca ma va duce pana la service da-mi iau motorul. Ce tare! Si mai tare e când ajung la service. Băiatul de acolo mi-a schimbat anvelopa deja si a reusit sa indrepte si janta. Si norocul meu este ca acest service abia s-a deschis in vara asta. Pana acum nu exista niciun service de motociclete în Honningsvåg.
Pana la urma am avut noroc. Practic nu am pierdut decât vreo 2 ore fata de cum ne-am fi mișcat in mod normal si mi-am schimbat si anvelopa pe fata! Se zice ca in Norvegia asfaltul est mult mai rugos si uzeaza foarte repede anvelopele asa ca oricum era posibil ca anvelopa de de pe fata sa trebuiască sa o schimb.
Deci iata-ma la ora 14.00 cu motorul gata si pregatit sa cuceresc ultimii 30km pana la Nordkapp. Vremea e perfecta, e senin si temperatura e tocmai buna. Desi mai am atat de putin, nu pot sa nu ma opresc sa nu fac poze pentru ca peisajul e superb: se urca de la nivelul marii pe cateva serpentine pana pe un platou apoi drumul traverseaza insula pana la Nordkapp. Inca o vale apoi drumul urca abrupt si dupa o curba se zărește cladirea cu restaurantul si magazinul de suveniruri si parcarea cu o mare de rulote. Nu am vazut atatea rulote intr-un loc niciodata!
E ora 15.00 si in parcarea de la Nordkapp, toți motocicliștii care ajung, se dau jos de pe motor si se imbratiseaza fericiti. Am reusit si noi! dupa mici peripetii iata-ne aici! si dupa atata ploaie si frig, iata ca ma avut noroc si am prins o zi perfecta. Nici nu speram la mai mult! E momentul la care visam inca de la Anul Nou cand mi-am propus sa fac asta.
Dupa vreo ora de poze si cumpărat suveniruri, plecam. De aici trebuie sa ne întoarcem pe același drum vreo 100 de kilometri apoi o vom lua spre Narvik. Pentru mine parte din drum e la prima parcurgere pentru ca aseară am mers cu camionul și o parte cu Alex pe motor. Oricum drumul asta azi, pe soare, este complet altul! este cu totul altceva cand il faci pe ploaie, ceata si frig. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce dezamăgire trebuie sa fie sa vii pana aici și sa prinzi ceata.
Dupa ce ne-am atins scopul, acum suntem relaxați, nu ne mai grăbim nicăieri. Mai facem o pauza mai lunga pe o plaja superba apropae de Repvag, apoi plecam spre Alta. Trecem si pe langa locul accidentului de aseara, care acum, pe soare, pare un loc numai bun de oprit si admirat peisajul.
Dupa ce intram pe drumul spre Narvik, mai oprim la o benzinărie sa ne facem plinul la bere. Vanzatorul ne vede ca ne uitam la frigider si vine la noi disperat si ne zice ca sa luam acum, ca după 8 nu mai voie sa vanda bautura. Mai avem 2 minute! Impreuna cu vanzatorul luam repede niste baxuri si fugim la casa. Reusim sa cumparam cam cu 10 secunde înainte sa se blocheze casa!
De aici avem o porțiune pe drum care se departeaza de mare si peisajul se schimba complet: totul devine mult mai arid, aproape nu exista niciun copac, iar cei care mai sunt sunt aproape uscati… dar ce e frumos aici, e faptul ca e plin de reni. Ba chiar la un moment dat drumul e blocat de o turma care traverseaza strada.
Pe la ora 9.30 ajungem aproape de Alta si imediat cum am ajuns din nou lângă mare, a aparut si vegetatia. Ca aspect ai crede ca esti undeva in Grecia pe malul mediteranei, doar ca e cu vreo 20 de grade mai frig… Chiar înainte de Alta, gasim un camping. E ok. E pe malul unui rau fix in locul unde se varsa in mare. Este prima seara cu cer senin de cand am trecut de cercul polar. In sfarsit vom avea ocazia sa vedem cum se plimba soarele pe cer, pe la orizont fara sa apuna asa ca ne punem cu berile care inca sunt reci cu fata la soare, vorba cântecului: seara, noapte si dimineata pe racoare noi stam cu fata la soare…
