La murat in Finlanda
Aseară am stat pana târziu la șprițuri și ne-am culcat pe la 2. Dimineața ne-am trezit și primul lucru pe care l-am observat a fost ca sacoșa cu mâncare era împrăștiată peste tot si pasările ne mâncaseră mâncarea… ce prosti! Zici ca suntem pantofari d’ăia care nu au mai stat niciodată la cort! Asta e… noroc ca supermarketul e chiar la ieșirea din camping asa ca ma duc sa refac proviziile.
Până mâncăm, până ne dușăm și împachetam se face ora 11.30. Intre timp se casca și o gaură în nori și se arata puțin de cer senin. E timpul sa plecăm, tot spre nord. Pana ieșim din Helsinki e putin aglomerat, mai dăm și de un mic ambuteiaj pentru ca a fost un accident în lanț pe autostrada, apoi traficul devine ok.
Din păcate la orizont apare un nor negru iar în spatele lui cerul e gri uniform. Imediat cum ajungem sub nor, începe sa plouă. Nu foarte tare, doar o burnita marunta, suficient cat sa ne faca sa oprim pentru echipare. Eu sunt optimist si ma decid sa mai merg asa, sperând ca scăpăm rapid de ploaie. In Finlanda, oamenii sunt foarte prietenoși: la toate benzinăriile vine cineva care fie ne întreabă unde mergem și de unde venim, fie sunt motocicliști care ghici unde merg? Tot la Nordkapp…
Plecam mai departe dar nu avem noroc… După vreo 20 de kilometri le fac semn băieților din fata sa oprim sa ma echipez si eu. Singurul punct vulnerabil in echipamentul meu, sunt cizmele, care au o zona din material textil pe unde intra apa, asa ca Andrei se duce sa cumpere o rola de “duct tape” adica banda adeziva, d’aia de vezi in filme cand ia cineva ostatici si le pune banda peste gura. Il întreabă, pa vânzător dacă are, și asta, nu prea știe engleza dar înțelege ceva cu “duck” asa ca il trimite pe Andrei la restaurantul de alături…. A crezut ca vrea vreo friptură de rață… In final reușește să o găsească, normal ca nu la restaurant… Ne bandajăm cizmele cu scotch și plecam.
Sunt 15 grade si ploua mocănește, dar măcar avem un fel de drum expres și ne mișcăm repede. Ploaia se joaca cu nervii noștri, ba pare ca se oprește, ba se întețește…și tot asa ne tine pret de vreo 2 ore. Banda adeziva își face treaba pentru ca sunt încă uscat.
In seara asta ne-am decis sa dormim in sălbăticie si vremea e un factor important pentru o seara reusita. Prognoza nu e prea favorabila, pare ca următoarele câteva zile vom avea parte numai de vreme de genul asta. Mai bine nu ne mai uitam pe nicio prognoza.
Pe la ora 9.30 ajungem in preajma lacului unde ne-am propus sa încercăm să campăm. Ne-am pregatit pentru seara asta: in urma cu vreo 200 de kilometri ne-am cumparat fripturi, carnati, cărbuni, tavite din aluminium pentru gratar… tot ce mai avem nevoie, e sa gasim un loc bun de campare. Intram pe un drum forestier, si dupa doua curbe dam de locul ideal: e fix pe malul lacului, avem vatra pentru foc, avem mese si bancute si locuri de campare. Si nu e nimeni! Nici nu speram la mai mult de atat! E perfect. Ne instalam corturile, si aprindem focul. Pana sa se faca jarul pentru gratar, ne vine măreața idee sa facem frigărui pe bat cu slănină si pâine. Rezultatul e ceva incredibil!! Cred ca nu am mai mancat de mult ceva atat de gustos! Facem vreo 3 serii de frigarui si la ultima mai adăugăm si niște brânză. E demențial! Nu știu daca o sa mai intre si friptura pentru ca deja ne-am saturat. Închei aici pentru ca friptura e pe gratar iar tastatura e deja unsuroasa de la slănină…
Mâine vom ajunge la Mos Craciun. As zice noapte bună! Dar e ora 12.06 a.m. și încă e lumina. Mai sunt 3 ore și răsare soarele…
